A review of 'Tohcoth' by Samyaza of Metal Act

Poate singurul om de pe planeta capabil sa ia "Thunder, Perfect Mind" (una din capodoperele manuscriselor de la Marea Moarta), sa-i arunce un "-fuck" in titlu si sa-i cante versurile in dulcele stil Aarnic, Master Warjomaa - a lansat acum ceva vreme "Tohcoth". Descrierea e plapanda si nu acopera nici pe departe miile de fete ale monstrului mistic Aarni. Caci Aarni e unul in fiinta, dar intreit in manifestari (copyright nu mai stiu care conciliu ecumenic): dragonul din legenda, trupa, Master Warjomaa - geniul din spatele intregii povesti.

S-au chinuit multi sa produca definitii istete pentru ce %#%$#$ canta Aarni, gasiti pe www.aarni.info detaliile. Eu zic ca "Tohcoth" e, ca si "Bathos", tot un soi de melasa auditiva, ce ajunge la urechile muritorilor sub forma de curent mocirlos din adancurile cele mai obscure. Albumul e plin de anti-muzica; indraznesc sa spun ca "Tohcoth" se departeaza si mai mult de granitele conventionale. Acum mult timp Regele Soparla spunea "There are things known/And there are things unknown/ Between them there are doors". Aarni, cu multitudinea influentelor - de la folclorul finlandez la Lovecraft, Chaos Magick, Thelema, ocultism, mitologii obscure, Principia Discordia, psihologia lui Jung - nu face decat sa ia ascultatorul, sa deschida toate usile si sa-l lase neputincios in vartejul necunoscutului si creaturilor care domiciliaza pe-acolo.

Protagonistii epopeilor sunt, dupa cum spune si piesa a treia, chestii. Chestii izvorate din imaginatii bogate, chestii obscure si mistice imaginate prin diversi aburi. Amatorii au ocazia sa auda apele raului Miskatonic si sa-si inchipuie cum ar fi o asemenea calatorie. Bunatate trippy si acida, piesa a doua. "Arouse, Coiled Splendour" e o incantatie sumbra si psihedelica; "The Hieroglyph" preia tema din "Dans polovetian" ("Cneazul Igor" de Borodin) si are un pasaj galopant cu o enumerare a sefirotilor. "Logos" e poemul lui Aleister Crowley, "The Poet", si contine si o parte recitativa, inregistrare in care Marea Bestie insasi vorbeste din nou. "Chapel Perilous" e, asa cum ii spune si numele, absolut periculoasa! "The Sound of One I Opening" are versuri de-o subtilitate [sic!] incredibila, "The Battle Hymn of the Eristocracy" e adaptarea muzicala (poate prima, sustine M.W.) a unui poem din "Principia Discordia", "Iku-Turso" e povestea uriasului marii.

Moo-zik-a Aarni? Practic, orice se leaga de doom metal, de la traditional la putin funeral, cu multe elemente avantgarde, multe progressive (reminiscente krautrock/Canterbury), foarte mult experiment, de la stilurile vocale pana la versuri, artwork, atitudine. Aarni e o experienta unica, fiind vorba de un om care se joaca usor cu concepte obscure majoritatii si ascunde in piese mesaje si "ponturi" destinate... unui procent de 0.1% din primatele de pe Pamant.

In final, sa punctam cateva motive pentru a asculta Aarni: fasii de haos lipite si transformate in moo-zik-a, ocazia de a cerceta o alternativa la principiile maselor si de a trece de la 99.9% la 0.1%, pentru a invata sa indragesti confuzia si pe Robert Anton Wilson, pentru un altfel de misticism, pentru ca "Tohcoth" nu e doar o joaca si nici doar un alt album de metal, e o bijuterie si un prilej de uimire in vremurile in care nu ne mai uimeste nimic.

Grand (and gory) Old Discordja!
Her Apple Corps is strong!

Aarni Online Dwelling - www.aarni.info - Copyright © Aarni